Am fost o fată în grădina de trandafirio nimfă. Aproape o dispărută fantasmă.Am fost o fată de 16 aniliniștită. Pustia am străbătut-orepede, aproape plutind,statuie de piatră a lui Buddhadormind, am fost un Buddha din scrum. Femeie dependentă.Am fost un om dur și puternic.O excentrică cu un pește în gurăiar apoi copilul împăratuluidin grădinile orientului. Poateun arbor. Un șoarec. Iepur ori elefant. Am fost și câmpde luptă, și rugăciune. O întreagă planetă. Un mac. Poate o steaun lac. Am fost și apă,știu asta. Am fost și apăși vânt. O ploaie peste cevace fusesem cândva demult.Un jurământ. O așteptare.Cursa gazelei. Și glonțam fost, săgeată perfect ațintităo catacombă. Un crez – un lamento.O navă între valuri înalte.Poate chiar și marea.Atunci – de ce m-aș mai teme acum.Voi străbate fisura neagră- carcasă depozitată -Voi fi ușoară și singurămută și licărindătoată învesmântată numaide alte ceruri.-traducere de Catalina Franco -________________________ Sono stata una ragazza nel rosetouna ninfa. Quasi fantasma che stavascomparendo.Sono stata una ragazza di 16 annidistesa. Ho attraversato il desertorapidamente, quasi volando,una statua di pietra del Buddhadormiente, un Buddha di ceneresono stata. Una donna appesa.Sono stata un uomo duro e forzuto.Un’eccentrica con un pesce in boccae poi il bambino dell’imperatoredel giardino orientale. Un alberoforse. Un topo. Un elefanteuna lepre. Sono stata campodi battaglia e una preghiera. Un papavero.Un intero pianeta. Forse una stellaun lago. Acqua sono stata,questo lo so. Sono stata acquae vento. Una pioggia su qualcosache ero stata tempo addietro.Un giuramento. Un’attesa.La corsa della gazzella. E proiettilesono stata, freccia perfetta scagliatacatacomba. Un credo – un lamento.Un bastimento fra onde altissime.Forse anche il mare.E dunque – di cosa dovrei avere pauraadesso.Varcherò la fessura del nero− l’involucro deposto –sarò leggera e solamuta e guizzantetutta vestita solodi un altro cielo.