Tema fragmentării eu-lui poetic la Ricardo Reis, cu atât mai mult în ultimul text autograf, indică o linie de lectură interesantă pentru opera acestui scriitor și ar putea face lumină asupra unor aspecte ale operei lui Fernando Pessoa luată ca un întreg, per total.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ultimul poem al lui Ricardo Reis

Ricardo Reis, ”Am mai mult de un suflet – Tenho mais almas que uma.”

O infinitate trăiește în noi;

Dacă gândesc sau simt – nu știu

Cine gândește sau simte.

Eu sunt pur și simplu un loc

Unde se simte sau se gândește

Am multe suflete, nu numai unul.

Nu sunt doar unul, eu sunt mai mulți .

Eu exist, totuși,

Nepăsător la toți.

Ii fac să tacă: vorbesc.

Impulsurile încrucișate

A ceea ce simt sau nu simt

Se ceartă în cel ce sunt.

Eu le ignor. Nu spun nimic.

Celui pe care-l știu: eu scriu.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Vivem em nós inúmeros;

Se penso ou sinto, ignoro

Quem é que pensa ou sente.

Sou somente o lugar

Onde se sente ou pensa.

Tenho mais almas que uma.

Há mais eus do que eu mesmo.

Existo todavia

Indiferente a todos.

Faço-os calar: eu falo.

Os impulsos cruzados

Do que sinto ou não sinto

Disputam em quem sou.

Ignoro-os. Nada ditam

A quem me sei: eu escrevo.