Nelly Sachs, ”Un copil mort vorbește – Ein totes Kind spricht”
Mama mea mă ținea de mână.
Apoi cineva a ridicat cuțitul despărțirii
Mama și-a strecurat mâna din mâna mea
Ca să nu mă lovească.
Dar lin mi-a atins ușor șoldul
Și mâna i-a sângerat –
De atunci cuțitul despărțirii îmi taie
În două îmbucătura din gât –
A răsărit în zori odată cu soarele
Și în ochii mei a început să se ascută –
Și vântul și apa îmi străpungeau urechea
Și fiece voce mângâietoare mă înjunghia în inimă –
Când am fost dus la moarte
Am simțit chiar și-n ultima clipă
Scoțând din mine cuțitul despărțirii.
Și s-a petrecut scufundarea
De dragul înălțării
Cartea Zoharului
Un r era r,
A suflat în Schofar
Și-a dat capul pe spate,
Așa cum fac căprioara și căpriorul
Înainte de-a bea din izvor.
Rafale de vânt:
Tekia
Moartea se stinge într-un suspin –
Shevarim
Se spulberă sămânța –
Terua
Aerul povesti-va despre-o lumină!
Pământul se învârte, se învârt și stelele
În Schofar,
Cel care suflă –
Și în jurul Schofarului arde templul –
Și unul suflă –
Și în jurul Schofarului cade templul –
Și unul suflă –
Și cenușa se odihnește în jurul Schofarului –
Și unul suflă –
În locuințele morții
Mâini ale
Grădinarului morții
Din leagănul romaniței
Ce crește pe dealuri sure
Ori pe pășune
Din voi a crescut groaznicul meseriaș.
Mâini,
Care-au spart tabernacolul trupului,
Al tainelor făcând semne ca dinții de tigru –
Mâini,
Voi ce-ați făcut
Când erați mâini de copii?
Ați ținut și voi o armonică, coama
Unui căluț balansoar, în întuneric, strâns-ați și voi fusta mamei
Ați arătat spre-un cuvânt din cartea pentru copii –
Ați fost și voi zeu ori om?
Voi mâini care sugrumați,
V-a murit cumva mama
Soția, copilul?
Încă mai țineți moartea în mâini?
Deja cuprinsă în brațele mângâierii cerești
Zace mama nebună
Cu fărâmele minții ei sfâșiate
Cu aprinzătoarele minții ei sfărâmate.
Își îngroapă lumina pierdută
Își îndoaie mâinile ca un borcan
Ca să-l umple cu aerul trupului
Copilului ei
Să-l umple cu aerul ochilor lui, cu aerul părului lui
Cu inima lui plutind –
Apoi sărută ființa născută din aer
Și moare!
-traducere de Catalina Franco–
____________________
Die Mutter hielt mich an der Hand.
Dann hob Jemand das Abschiedsmesser:
Die Mutter lçste ihre Hand aus der meinen,
Damit es mich nicht träfe.
Sie aber berührte noch einmal leise meine Hüfte –
Und da blutete ihre Hand –
Von da ab schnitt mir das Abschiedsmesser
Den Bissen in der Kehle entzwei –
Es fuhr in der Morgendämmerung mit der Sonne hervor
Und begann, sich in meinen Augen zu schärfen –
In meinem Ohr schliffen sich Winde und Wasser,
Und jede Trostesstimme stach in mein Herz –
Als man mich zum Tode führte,
Fühlte ich im letzten Augenblick noch
Das Herausziehen des großen Abschiedsmessers.
Und das Sinken geschieht
um des Steigens willen
Buch Sohar
Eine r wa r,
Der blies den Schofar –
Warf nach hinten das Haupt,
Wie die Rehe tun, wie die Hirsche
Bevor sie trinken an der Quelle.
Bläst:
Tekia
Ausfährt der Tod im Seufzer –
Schewarim
Das Samenkorn fällt –
Terua
Die Luft erzählt von einem Licht!
Die Erde kreist und die Gestirne kreisen
Im Schofar,
Den Einer bläst –
Und um den Schofar brennt der Tempel –
Und Einer bläst –
Und um den Schofar stürzt der Tempel –
Und Einer bläst –
Und um den Schofar ruht die Asche –
Und Einer bläst –
in de n wohnung e n des todes
Hände
Der Todesgärtner,
Die ihr aus der Wiegenkamille Tod,
Die auf den harten Triften gedeiht
Oder am Abhang,
Das Treibhausungeheuer eures Gewerbes gezüchtet habt.
Hände,
Des Leibes Tabernakel aufbrechend,
Der Geheimnisse Zeichen wie Tigerzähne packend –
Hände,
Was tatet ihr,
Als ihr die Hände von kleinen Kindern waret?
Hieltet ihr eine Mundharmonika, die Mähne
Eines Schaukelpferdes, faßtet der Mutter Rock im Dunkel,
Zeigtet auf ein Wort im Kinderlesebuch –
War es Gott vielleicht, oder Mensch?
Ihr würgenden Hände,
War eure Mutter tot,
Eure Frau, euer Kind?
Daß ihr nur noch den Tod in den Händen hieltet,
In den würgenden Händen?
Schon vom Ar m des himmlischen Trostes umfangen
Steht die wahnsinnige Mutter
Mit den Fetzen ihres zerrissenen Verstandes,
Mit den Zündern ihres verbrannten Verstandes
Ihr totes Kind einsargend,
Ihr verlorenes Licht einsargend,
Ihre Hände zu Krügen biegend,
Aus der Luft füllend mit dem Leib ihres Kindes,
Aus der Luft füllend mit seinen Augen, seinen Haaren
Und seinem flatternden Herzen –
Dann küßt sie das Luftgeborene
Und stirbt!
**
Zohar – cea mai importantă scriere a Cabalei; ) in ebraică – „lumină strălucitoare”
catalinafrancoblog 