Versurile din această poezie sunt ale tânărului Robert Walser, în vârstă de 21 de ani, și arată o viziune exaltată asupra lumii – fiind astfel în contrast cu resemnarea sa de mai târziu.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Robert Walser, „Lumea – Die Welt”
în venire și în plecare
lumea multelor lumi mai profunde,
rătăcitoare toate,
fugind iar și iar printre altele
ce par din ce în ce mai frumoase.
Se dăruiesc când zboară,
cresc tot mai mari când aleargă,
viața lor este dispariția.
Eu nu mai sunt tulburat,
eu lumea am s-o străbat
ca lume nesfărâmată.”
-traducere de Catalina Franco–
_________________-
Es lachen, es entstehen
im Kommen und im Gehen
der Welt viel tiefe Welten,
die alle wieder wandern
und fliehend durch die andern,
als immer schöner gelten.
Sie geben sich im Ziehen,
sie werden groß im Fliehen,
das Schwinden ist ihr Leben.
Ich bin nicht mehr bekümmert,
da ich kann unzertrümmert
die Welt als Welt durchstreben.
https://www.zora.uzh.ch/id/eprint/211187/1/KWA-I-10-1.pdf, – cu desenele fratelui sau, Karl Walser –
”Raportate la titlul poeziei, versurile de început ar părea puțin patetice dacă ținem cont de râsul de la început. Râsul, însă, nu este cel al omului în fața lumii, ci cel al lumii însăși, chiar al multelor lumi profunde care apar și trec. Vechiul topos efemer al pământescului este extins în universal. Deși a existat presupunerea unor lumi paralele în filozofie încă din antichitate, Robert Walser nu ar fi putut să știe nimic despre expansiunea universului în momentul în care a fost scris poemul și, cu siguranță, nimic despre teoria lumilor paralele. Cu toate acestea, versetele declanșează astăzi astfel de asociații.”
catalinafrancoblog 