Robert Frost, ”Aș putea da Timpului totul – I Could Give All To Time”

Timpul nu pare nicicând c-ar fi curajos

Când vrea-să înfrunte crestele de zăpadă

Pe care-apoi le așează pe valul care aleargă,

Nu radiază de bucurie nici când le vede jos,

E numai grav, e numai contemplativ și grav.

Ce e acum în pământ va fi o insulă în ocean,

Apoi vârtej jucăuș în jurul recifului scufundat,

Precum un cârlionț la colțul vreunui zâmbet;

Și aș putea ca și Timpul să nu mă îndurerez

Nici să mă bucur de mari schimbări planetare.

Aș putea da Timpului tot, însă nu și

Tot ce eu însumi păstrez. Și oare de ce-aș declara

Lucruri interzise pe care în timp ce vama dormea

Le-am așezat la loc sigur? Fiindcă eu sunt Aici

Și nu m-am despărțit de ce nu voiam a da.

-traducere de Catalina Franco–

________________________________

To Time it never seems that he is brave

To set himself against the peaks of snow

To lay them level with the running wave,

Nor is he overjoyed when they lie low,

But only grave, contemplative and grave.

What now is inland shall be ocean isle,

Then eddies playing round a sunken reef

Like the curl at the corner of a smile;

And I could share Time’s lack of joy or grief

At such a planetary change of style.

I could give all to Time except – except

What I myself have held. But why declare

The things forbidden that while the Customs slept

I have crossed to Safety with? For I am There,

And what I would not part with I have kept.