Paul Celan, ”Somn și bucate – Schlaf und speise”

Adierile nopții ți-s așternut, întunericul stă cu tine.

Ți-atinge glezna și tâmpla, te scoală la somn, la viață și

te urmează în cuvânt, în dorință, în gând,

cu fiecare din ele se culcă, te ademenește.

Îți pieptănă sarea din gene și ți-o așează pe masă,

e-atent la orele din nisip și ți le pune în fata.

Te umple pe tine cu ce era el ca roză, ca umbră și apă.

-traducere de Catalina Franco–

__________________________

Der Hauch der Nacht ist dein Laken, die Finsternis legt sich zu dir.

Sie rührt dir an Knöchel und Schläfe, sie weckt dich zu Leben und Schlaf,

sie spürt dich im Wort auf, im Wunsch, im Gedanken,

sie schläft bei jedem von ihnen, sie lockt dich hervor.

Sie kämmt dir das Salz aus den Wimpern und tischt es dir auf,

sie lauscht deinen Stunden den Sand ab und setzt ihn dir vor.

Und was sie als Rose war, Schatten und Wasser,

schenkt sie dir ein.