ca. 13.1.1958

Dragă, sincer admirată, Nelly Sachs,

Alaltăieri, când a sosit scrisoarea ta, mi-ar fi plăcut să iau primul tren și să vin la Stockholm să-ți spun – cu ce cuvinte ? cu ce tăceri? – să nu crezi niciodată că cuvinte ca ale tale pot rămâne neauzite.

Spațiul inimii, este adevărat, a rămas în mare măsură îngropat, dar moștenirea singurătății despre care vorbești va fi binevenită ici și colo, noaptea, tocmai pentru că cuvintele ei sunt cuvintele tale.

Stele false zboară deasupra noastră – cu siguranță; dar firul de praf pe care vocea ta îl impregnează de durere descrie orbita infinită.

Al tău Paul Celan

din „Paul Celan, Nelly Sachs, Corespondență”, Giuntina, 2018

-in românește de Catalina Franco-