Rainer Maria Rilke, ”Tăcerea – Die Stille”

Rainer Maria Rilke, ”Tăcerea – Die Stille”

Auzi tu, iubite,-mi ridic mâinile –

auzi-le: freamătă …

În singurătate ce gest n-ar fi sunet

a tot ce-ascultat e cu luare-aminte?

Auzi, iubite,-mi cobor pleoapele,

până la tine or să se simtă.

Auzi, tu, iubite, din nou le ridic…

… tu de ce nu ești încă aici?

Urma mișcării celei mai mici

în mătasea tăcerii se-aude;

orice infimă emoție-i de neclintit

în grele perdelele depărtării.

Stele se-înalță și cad când respir,

pe buze – mireasma parfumurilor.

Simt atingerea depărtărilor –

sunt mâinile îngerilor.

Doar la tine mi-e gândul: doar tu

nu-mi ești aici.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Hörst du Geliebte, ich hebe die Hände —

hörst du: es rauscht…

Welche Gebärde der Einsamen fände

sich nicht von vielen Dingen belauscht?

Hörst du, Geliebte, ich schließe die Lider

und auch das ist Geräusch bis zu dir.

Hörst du, Geliebte, ich hebe sie wieder……

… aber warum bist du nicht hier.

Der Abdruck meiner kleinsten Bewegung

bleibt in der seidenen Stille sichtbar;

unvernichtbar drückt die geringste Erregung

in den gespannten Vorhang der Ferne sich ein.

Auf meinen Atemzügen heben und senken

die Sterne sich.

Zu meinen Lippen kommen die Düfte zur Tränke,

und ich erkenne die Handgelenke

entfernter Engel.

Nur die ich denke: Dich

seh ich nicht.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s