Dacă e duminica, e Joachim Werneburg! Si fotografiile mele la Troia in asfintitul soarelui ….
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Joachim Werneburg, ”Fiii lui Priam – Kinder des Priamos”

Calul ieși dintr-un val furios și zdrobi cu putere
Zidul și sălile troiene, însă un rege le porunci
Să-l construiască din nou, calul se întoarse din valuri.
Pereții căzură de nouă ori, tu o să sari peste ei, și
N-o să visezi la splendoare, totuna-i dacă e Ilionul
Ori e cetatea Kyffhauserberg. Căzut-a orbul domnesc!
Miile calcă pe dealuri pântecul mamei noastre
Pământul, cel răzvrăti în curând din cauza multor picioare.
Copiilor lui Priam pe drumuri le-aleargă prin vine –
Sfântă e Troia – periculosul sânge al lui Zeus, tatăl.
Pe greci îi cheamă, iară eu cred că dupa triumf
E interzis a scrie vreo poezie despre durerea celor învinși.
Vipera în iarba rară, sub soarele ce e trecut de amiază,
Visează, nu prea ii pasă de trăsnet și, într-un mod profetic,
Își ondulează banda spinării, unii învață din asta, dar nu-înțeleg
Nici măcar zeii capul triunghiular, pe-acel cu coarne,
Își zvârle pielea fără să întrebe dacă-i legal aici să locuiești,
Va scrie pe mai departe veșnica-i reîntoarcere de peste deal.
-traducere de Catalina Franco-
___________________________
Pferd aus wütender Woge, und kräftig stampft es, die Mauern
Brechen, trojanische Hallen, ein König aber befiehlt sie
Neu zu errichten, und wiederkehrt das Roß aus den Fluten.
Neunmal fallen die Mauern, du springst darüber, doch träume
Nicht vom Glanz, ganz gleich, ob Ilion – oder des Kaisers
Burg auf dem Kyffhäuserberg. Der fürstlich Geblendete stürzte!
Tausende treten auf den Hügel, den Bauch unsrer Mutter
Erde, die bald sich empört, der vielen wegen, der Füße.
Kinder des Priamos auf den Straßen, es fließt in den Adern,
Heilig ist Troja, das Blut noch von Zeus, dem Erzeuger gefährlich.
Griechen ruft er herbei, und ich denke, es gibt ein Verbot nach
Seinem Triumph, Gedichte zu schreiben, vom Leid der Besiegten.
Natter im spärlichen Gras, zur Sonne des Mittags, Vergangnes
Träumt sie, der Blitzewerfer kümmert sie nicht, und prophetisch,
Wellenband auf dem Rücken, das lesen manche, verstehen
Aber nicht mal die Götter, dreieckiger Kopf, ein gehörnter,
Häutet sich ohne zu fragen, ob hier zu wohnen erlaubt ist,
Dichtet sie fort, die ewige Wiederkehr auf dem Hügel.