Franco Loi, ”Într-un tramvai am văzut frumusețea în față – Su un tram ho visto in faccia la bellezza”

Într-un tramvai am văzut frumusețea în față,
un tramvai transpirat, cu pălării și jachete,
cu angajații cu chipul tristeții
cu femei grase, cu burice pe tocuri;
am văzut chipul căruia îi ardea inima
într-un Milano alunecând între grămezi
de case-adormite, de oameni părând să moară,
de mașini, autobuze, sirene și gaze în aer,
și de fuga timpului dincolo de voință …
Era o linie curată, strălucire în aer,
în râsul albastru al ochilor culoarea vântului,
în rochia-i trandafirie iradiind-i parcă
la tremurul trupului atins de emoție…
Sorbeam minunea privirii ei
iar ea se făcea sărbătoare-între oameni.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Su un tram ho visto in faccia la bellezza,
un tram sudato, di cappelli e giacche,
di impiegati con le facce della tristezza,
e donne grasse, e ombelichi sui tacchi;
ho visto la faccia che le bruciava il cuore
in una Milano che scivolava tra mucchi
di case addormentate, di uomini che sembrano morire,
di auto, bus, sirene e gas nell’aria,
e questo fuggire del tempo oltre la volontà…
Era una traccia franca, luce nell’aria,
nel ridere blu di occhi color del vento,
un vestito floscio d’un rosa che pare cangiante
al tremare del corpo al tocco del sentimento…
Io l’ho bevuta nel bello del suo guardare
e lei si è fatta festa tra la gente.

V