Emily Dickinson, ”După o mare durere – After great pain”

După o mare durere vine starea de năuceală.
Nervii se-așează solemni ca niște morminte.
Inima-i înțepenită de ce-a îndurat, uimită:
Va fi fost ieri, poate în urmă cu secole.
Se învârt mecanic picioarele
Pe drumul ca de lemn.
De e pământ, de e aer ori de-i nimic,
Acum totuna-s
Piatra, grămada de cremene …
E timpul de plumb – amintit
Doar de cei ce i-au supraviețuit,
Cum cei ce-îngheață țin minte zăpada:
Întâi răceala, apoi stupoarea – și-apoi nimic.

-traducere de Catalina Franco-
___________________

After great pain, a formal feeling comes –
The Nerves sit ceremonious, like Tombs –
The stiff Heart questions ‘was it He, that bore,’
And ‘Yesterday, or Centuries before’?
The Feet, mechanical, go round –
A Wooden way
Of Ground, or Air, or Ought –
Regardless grown,
A Quartz contentment, like a stone –
This is the Hour of Lead –
Remembered, if outlived,
As Freezing persons, recollect the Snow –
First – Chill – then Stupor – then the letting go –