Animula vagula blandula este primul rând dintr-un poem care apare în ”Historia Augusta”, opera pe moarte a împăratului Hadrian, la capatul unei existențe care a fost una dintre cele mai libere și mai lucide cu putință.

Un vers despre suflet care fost studiat pe larg și pentru care există numeroase traduceri. Autorul Istoriei Augusta se arată cam disprețuitor față de bietul suflet, atât de prețios pentru romantici …

Poezia permite diferite interpretări și traduceri: Romanii nu cunoșteau încă semnele de punctuație, cum ar fi semnul de întrebare, totuși în traducerile moderne acestea sunt plasate în poem pe propria răspundere., de aceea va ofer doua variante.
_____________________________

Aelius Hadrianus, ”Animula vagula blandula”

1
Suflet rătăcitor și fermecător
Trupului oaspete și însoțitor
Acum unde-o să-ți afli locul
Mic palid lucru țeapăn și gol
Nu vei mai face glume ca pân’acum
______________________
Animula vagula blandula
Hospes comesque corporis
Quae nunc abibis in loca?
Pallidula rigida nudula
Nec ut soles dabis iocos

2

Drag suflet tandru și plutitor,
prieten și oaspete-al trupului meu,
vei coborî în curând în acele locuri
palide, dure și sterpe
și-o să renunți la toate jocurile
de odinioară.
________________________

(ANIMULA VAGULA, BLANDULA,
HOSPES COMESQUE CORPORIS,
QUAE NUNC ABIDIS. IN LOCA
PALLIDULA, RIGIDA, NUDULA,
NEC, UT SOLES. DABES IOCOS. . .


-traducere de Catalina Franco–