Robert Desnos, ”À la mystérieuse”

Atât am visat la tine încât ești ireală. Mai e oare timp să-ți ating trupul viu, să sărut apariția vocii pe gura ce mie mi-e dragă? Atât am visat la tine încât brațele mele obișnuite să-ți îmbrățișeze umbra spre-a încrucișa-o pe pieptul meu, nu s-ar mai plia, poate, pe conturul trupului tău. Încât, având în vedere realitatea a ce mă bântuia și mă stăpânea de zile, de ani, fără îndoială am să devin o umbră. O, balansuri sentimentale.
Atât am visat la tine încât nu mai este vreme,
desigur, să mă trezesc.
Dorm în picioare, cu trupul expus tuturor
aparențelor vieții și dragostei,
iar ție, singura care astăzi însemni
pentru mine ceva, ție
pot mai puțin
fruntea și buzele să ți le-ating
decât primele buze
și prima frunte ieșite în cale-mi. Atât
am visat la tine la tine, atât am mers,
am vorbit, m-am culcat cu
fantasma ta, încât poate și totuși nu-mi
mai rămâne decât să fiu fantasmă
printre fantasme, și mai
umbră de-o sută de ori decât
umbra ce se preumblă
și veselă
o să umble
pe ceasul
soarelui vieții tale.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant et de baiser sur cette bouche la naissance de la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués en étreignant ton ombre à se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante et me gouverne depuis des jours et des années, je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales.
J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps
sans doute que je m’éveille.
Je dors debout, le corps exposé à toutes
les apparences de la vie et de l’amour
et toi, la seule qui compte
aujourd’ hui pour moi,
je pourrais moins
toucher ton front et tes
lèvres que les premières lèvres
et le premier front venu. J’ai tant
rêvé de toi, tant marché,
parlé, couché avec
ton fantôme qu’il ne me
reste plus peut-être, et
pourtant, qu’à être fantôme
parmi les fantômes et plus
ombre cent fois que
l’ombre qui se
promène et se
promènera
allégrement
sur le cadran
solaire de ta vie.