”În numele trupului meu”

Adonis, ”Singular”

”În numele trupului meu”

În numele trupului meu, cel viu /mort, cel mort /viu

lipsit de formă, și cu atâția pori,

în numele acelui eu care nu sunt eu

despre acel tu, femeie, ce nu ești tu,

ne vom reformula vorbirea, ambele noastre limbi

vom întrona cuvinte până la limita limbii, a buzelor,

         a cerului gurii, a gâtului

vor intra într-un limb de hățișuri și nunți cele două trupuri

să se distrugă amândouă / să reclădească

în acel val

al celebrării

informe:

încet / rapid

în sensul a ceea ce noi numeam: viaţă

fiind numai preludiul morții

**

” În numele trupului meu”

În numele trupului meu mortul/viu, viul/mort

între nume și chip se ridică un chiparos

limba revine la prima sa casă

iubirea era un mormânt

am intrat / am ieșit

era o sărbătoare pentru odihna arterelor.

Muriră morfologia și declinările

se adunară docile cum la judecata de apoi.

În fața primei ode pe care am scris-o, in fața a ultimei

adunarea lor a început să judece, să decidă

să condamne / să exonereze:

pentru ca noaptea să vină 

ziua ar trebui să evadeze din zi,

pentru ca ziua să vină

noaptea ar trebui să evadeze din noapte,

pentru ca pământul să rămână fidel amintirii ierbii

el trebuie să se acopere cu mirişte.