Cristina Campo, ”Rămas bun – Passo d’addio”



Acum îmi vreau goale toate scrisorile,
numele de neauzit, harul meu sfârșit;
să mă destind pe cadranul zilelor,
să-întorc viața înapoi la miezul nopții.

Și valea mea roz cu livezi de măslini
și a iubirilor mele cetate încâlcită
să se închidă precum o palmă mică,
palma semnată de toate morțile mele.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Ora rivoglio bianche tutte le mie lettere,
inaudito il mio nome, la mia grazia richiusa;
ch’io mi distenda sul quadrante dei giorni,
riconduca la vita a mezzanotte.

E la mia valle rosata dagli uliveti
e la citta intricata dei miei amori
siano richiuse come breve palmo,
il mio palmo segnato da tutte le mie morti.