Sophia de Mello Breyner Andresen, ”Marea ochilor mei – O mar dos meus olhos”

Sunt femei care poartă marea în ochi
Nu prin culoarea lor
Ci prin sufletul lor imens
Au poezia în deget și în zâmbet
Sunt dincolo de vremi
De parcă valul nu le-ar lua niciodată
Din țărmul unde au fost fericite
Sunt femei care poartă marea în ochi
prin măreţia unui suflet imens
prin felul infinit în care ele cuprind
oameni și lucruri ..
Sunt femeile – valuri în seri senine …

-traducere de Catalina Franco-

---

Há mulheres que trazem o mar nos olhos
Não pela cor
Mas pela vastidão da alma
E trazem a poesia nos dedos e nos sorrisos
Ficam para além do tempo
Como se a maré nunca as levasse
Da praia onde foram felizes

Há mulheres que trazem o mar nos olhos
pela grandeza da imensidão da alma
pelo infinito modo como abarcam as coisas e os homens…
Há mulheres que são maré em noites de tardes…
e calma