Adonis 9

Adonis, ”Memoria vântului”

După ce poemul a sfâşiat haina zilelor

Am invitat vântul și i-am arătat drumul

pentru ca degetele lui să se facă

ace

și să coasă spațiul cu rămășițele timpului.

*

E teribil să faci un lucru util dintr-o poem sau dintr-o pictură! Inutilul este averea noastră.

*

Cum să merg către mine,

către poporului meu

cu sângele meu în flăcări și cu istoria mea în ruine

Sprijiniți-mă

în piept am un foc, am flaute

am munți și viță de vie, distanțe

am – târându-se – trupul veacurilor

stelele

Oglinzile – letopisețele

Oglinzile – spulberatele civilizații

Nu, lăsați-mă – eu aud cum

în cenușa mea

cântă glasuri

Le văd umblând

la fel

cum umblă copiii patriei mele

„Perla”

**

”Memoria vântului”

În fiece noapte tristețea aprinde

lampa

la patul bucuriei

și descifrează povestea iubirii.

**

”Începutul trupului, capătul oceanului”

„De vrei inima să-ți odihnești atunci

spune-le lacrimilor să obosească”,

spusese ea, ștergându-și o lacrimă.

**

Parfumul său – virgule și exclamații

în cartea trupului său.

**

Dragostea ei aleargă cu penele vântului

zboară-n înalt pe unde nu sunt hotare

pe cărările cerului cerului cerului zboară

**

”Povestea care sfâșie trupul femeii: Poem pe mai multe voci”

Am să mă rog pentru trupul meu

și am să-i spun să se roage cu mine

pentru locul tainelor lui, pentru lunile lui, pentru ale sale păduri și râuri.

Am să-l ascult

dansând fermecat. Și șoptind

cu farmec și bucurie:

Iarba e linii,

caietul – pământul

iar eu –

eu sunt cerneala locului.

**

”Sărbători”

Zorii se înalță năvalnic

Mâinile lui deschid cartea timpului

soarele întoarce pagina

****

Mă îndrept spre mine și spre tot ce vine.

*

Scrie. Este modul suveran de a te citi pe tine și de a asculta lumea.

*

Deschide-ți brațele, îmi place să văd cum între ele îmi tremură amintirea.

-traducere de Catalina Franco-

Ezra Pound, ”Casa splendorii – The House Of Splendour”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Până când iarba albastră se îngălbenește și frunzele galbene plutesc în aer ” – “Till the blue grass turn yellow and the yellow leaves float in air”

Canto XCIX
~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Începutul corpului, capătul oceanului lui Adonis
Parfumul său – virgule și exclamații
în cartea trupului său.

1

E a lui Evanoe,
O casă nu de mâini omenești durată,
Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe
Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;
Săli ciudate și ziduri – și făurite din aur.
Iar la soare pe Doamna mea am văzut-o,
Păru-i era răsfirat ca un snop de aripe,
Și în spatele ei lumina roșu soarele.
Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase safire mari de-a lungul peretelui.
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Din aur pal era țesută rochia ei.
Acolo sunt multe-încăperi și toate de aur,
Covoare groase peste pereți, cu emailuri
Bătute-n metale; iar prin broderia urzită-n
Bordură de piatră vine-o lumină aurorală.
Aici vin din marea mea iubire de ea,
Iată, aici adorarea mea
Mă înseninează, iar o putere e-n ea
Ce-înflăcărată de-ardoarea din inima sa
Surpă cei patru pereți ai unui timp stătător.

______________________
-traducere de Catalina Franco
______________________

**

2

E-a lui Evanoe,
O casă nu de mâini omenești durată,
Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe,
Aur se țese deasupra, înăuntru, în juru-i;
Cu săli ciudate și ziduri, și făurite din aur.
Și acolo la soare-am văzut-o pe Doamna mea,
Părul ei lung era răsfirat ca un snop de aripi,
Și îndărătul a toate – lumina roșie-a soarelui
Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a lungul peretelui,
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Din aur palid era țesută rochia ei.
Acolo sunt multe încăperi, și toate-s de aur,
Iar pe pereți, din emailuri, groase covoare
Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-n
Borduri de piatră venea lumina aurorală.
Aici vin din marea-mi iubire de ea,
Aici, adorarea mea
Mă înseninează, și sunt puteri în ea
Ce înflăcărate de ardoarea din sufletul ei
Surpă și sfarmă zidul timpului stătător.

_________________________________
-traducere de Catalina Franco-
___________________________

**

3

E-a lui Evanoe,

O casă nu de mâini omenești durată,

Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe

Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;

Săli ciudate și ziduri – făurite-s toate din aur.

Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare,

Păru-i era răsfirat, un snop de aripi,

Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.

Și am văzut-o acolo în casa ei,

Cu șase safire mari de-a lungul peretelui,

Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,

Toată rochia ei țesută era din aur palid.

Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur,

Pe ziduri groase covoare, cu emailuri

Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-

În borduri de piatră vine lumina aurorală.

Aici vin din marea mea dragoste pentru ea,

Iată, adorarea mea

Mă înseninează, iar în ea sunt puteri

Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei,

Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi.

___________________________
-traducere de Catalina Franco-

________________________

**

4

E-a lui Evanoe,

O casă nu de mâini omenești durată,

Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe,

Aur se țese deasupra, înăuntru, în juru-i;

Cu săli ciudate și ziduri, și făurite din aur.

Și acolo la soare-am văzut-o pe Doamna mea,

Părul ei lung era răsfirat ca un snop de aripi,

Și îndărătul a toate – lumina roșie-a soarelui

Și am văzut-o acolo în casa ei,

Cu șase mari safire de-a lungul peretelui,

Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,

Din aur palid era țesută rochia ei.

Acolo sunt multe încăperi, și toate-s de aur,

Iar pe pereți, din emailuri, groase covoare

Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-n

Borduri de piatră venea lumina aurorală.

Aici vin din marea-mi iubire de ea,

Aici, adorarea mea

Mă înseninează, și sunt puteri în ea

Ce înflăcărate de ardoarea din sufletul ei

Surpă și sfarmă zidul timpului stătător.

_______________________________

-traducere de Catalina Franco-

___________________________

**

5

E-a lui Evanoe,
O casă nu de mâini omenești durată,
Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe
Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;
Săli ciudate și ziduri – făurite-s toate din aur.

Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare,
Păru-i era răsfirat, un snop de aripi,
Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.

Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase safire mari de-a lungul peretelui,
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Toată rochia ei țesută era din aur palid.

Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur,
Pe ziduri groase covoare, cu emailuri
Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-
În borduri de piatră vine lumina aurorală.

Aici vin din marea mea dragoste pentru ea,
Iată, adorarea mea
Mă înseninează, iar în ea sunt puteri
Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei,
Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi.
______________________
-traducere de Catalina Franco-
________________________

Tis Evanoe’s,
A house not made with hands,
But out somewhere beyond the worldly ways
Her gold is spread, above, around, inwoven;
Strange ways and walls are fashioned out of it.

And I have seen my Lady in the sun,
Her hair was spread about, a sheaf of wings,
And red the sunlight was, behind it all.

And I have seen her there within her house,
With six great sapphires hung along the wall,
Low, panel-shaped, a-level with her knees,
All her robe was woven of pale gold.

There are there many rooms and all of gold,
Of woven walls deep patterned, of email,
Of beaten work; and through the claret stone,
Set to some weaving, comes the aureate light.

Here am I come perforce my love of her,
Behold mine adoration
Maketh me clear, and there are powers in this
Which, played on by the virtues of her soul,
Break down the four-square walls of standing time.

**
Pentru Evanoe : https://books.google.ro/books?id=B7r7gL_YGTUC&pg=PA68
**
https://www.pangea.news/mary-de-rachewiltz-visita-paola…/

Ezra Pound, ”Casa splendorii – The House Of Splendour”

Ezra Pound, ”Casa splendorii – The House Of Splendour”

Ezra Pound, ”Casa splendorii – The House Of Splendour”

E a lui Evanoe,

O casă nu de mâini omenești durată,

Ci dincolo de lumeștile căi, undeva departe

Aur se țese deasupra, înauntru, în juru-i;

Odăi ciudate și ziduri – și făurite din aur.

Iar la soare pe Doamna mea am văzut-o,

Păru-i era răsfirat ca un snop de aripe,

Iar în spatele ei lumina roșu soarele.

Și am văzut-o acolo în casa ei,

Cu șase safire mari de-a lungul peretelui.

Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,

Din aur pal era țesută rochia ei.

Acolo sunt multe încăperi și toate de aur,

Covoare groase peste pereți, cu emailuri

Bătute-n metale; iar prin broderia urzită-n

Bordură de piatră vine-o lumină aurorală.

Aici vin din marea mea iubire de ea,

Iată, aici adorarea mea

Mă înseninează, iar o putere e-n ea

Ce înflăcărată de ardoarea din inima sa

Surpă cei patru pereți ai unui timp stătător.

______________________

-traducere de Catalina Franco

______________________

Tis Evanoe’s,

A house not made with hands,

But out somewhere beyond the worldly ways

Her gold is spread, above, around, inwoven;

Strange ways and walls are fashioned out of it.

And I have seen my Lady in the sun,

Her hair was spread about, a sheaf of wings,

And red the sunlight was, behind it all.

And I have seen her there within her house,

With six great sapphires hung along the wall,

Low, panel-shaped, a-level with her knees,

All her robe was woven of pale gold.

There are there many rooms and all of gold,

Of woven walls deep patterned, of email,

Of beaten work; and through the claret stone,

Set to some weaving, comes the aureate light.

Here am I come perforce my love of her,

Behold mine adoration

Maketh me clear, and there are powers in this

Which, played on by the virtues of her soul,

Break down the four-square walls of standing time.