George Trakl, ”Cântecul Apusului – Abendländisches Lied”

O, întunecată bătaie de aripi a sufletului:

Cândva păstorii umblau în pădurile amurgului,

Urmau sălbaticul roș, floarea verde, izvorul

Smerit murmurând. O, cântec străvechi de greier,

Sânge înflorind pe piatra de jertfă,

Pe liniștea verde a iazului – strigarea păsării singuratice.

O, cruciade, o, chinuri de foc

Ale cărnii, seara, căderea fructelor violete-n

Grădina unde pe vremuri umblau ucenici cu evlavie,

Războinici – acuma, treziți din răni și din vise stelare.

O, blând mănunchi de otrăvuri în noapte.

O, vremi de tăcere, o, toamne, de aur,

În care noi, călugării pașnici, zdrobeam struguri mov;

Si dealuri, păduri in juru-ne străluceau.

O, vânători și castele; o, tu, odihnă a serii, pe când

Omu-n ​​odaia lui gândea numai la ce e drept,

În rugăciunea-i tăcută către ființa cea vie a lui Dumnezeu.

O, ceas amar al amurgului,

Pe când în neagra apă un chip de piatră zărim.

Dar când îndrăgostiții ridică strălucitoare pleoape argintii:

Dorința. Tămâie curge din pernele trandafirii

Și cântul dulce al Înviatului.

-traducere de Catalina Franco

_____________________________________

O der Seele nächtlicher Flügelschlag:

Hirten gingen wir einst an dämmernden Wäldern hin

Und es folgte das rote Wild, die grüne Blume und der lallende Quell

Demutsvoll. O, der uralte Ton des Heimchens,

Blut blühend am Opferstein

Und der Schrei des einsamen Vogels über der grünen Stille des Teichs.

O, ihr Kreuzzüge und glühenden Martern

Des Fleisches, Fallen purpurner Früchte

Im Abendgarten, wo vor Zeiten die frommen Jünger gegangen,

Kriegsleute nun, erwachend aus Wunden und Sternenträumen.

O, das sanfte Zyanenbündel der Nacht.

O, ihr Zeiten der Stille und goldener Herbste,

Da wir friedliche Mönche die purpurne Traube gekeltert;

Und rings erglänzten Hügel und Wald.

O, ihr Jagden und Schlösser; Ruh des Abends,

Da in seiner Kammer der Mensch Gerechtes sann,

In stummem Gebet um Gottes lebendiges Haupt rang.

O, die bittere Stunde des Untergangs,

Da wir ein steinernes Antlitz in schwarzen Wassern beschaun.

Aber strahlend heben die silbernen Lider die Liebenden:

Ein Geschlecht. Weihrauch strömt von rosigen Kissen

Und der süße Gesang der Auferstandenen.