Federico García Lorca, ”Balada apei de mare _ La balada del aqua del mar”
Lui Emilio Prados
(vânătorul de nouri)
Surâde în depărtare.
Cu dinții ei de spumă,
Cu buzele ei de cer.
Ce vinzi, copilă tulburătoare
Cu sânii goi?
Señor, eu apă vând, vând apa
Mărilor.
Cu ce e, tânăr întunecat,
Sângele-ți amestecat?
Señor, în sângele meu e apa
Mărilor.
Acele lacrimi sărate
De unde-ți vin ele, mamă?
Señor, eu plâng cu apa
Mărilor.
Inimă, amărăciunea
Oare de unde-ți vine?
Mult prea amară e apa
Mărilor!
Marea
Surâde depărtărilor.
Cu dinții ei de spumă,
Cu buzele raiului.
-traducere de Catalina Franco–
____________________
A Emilio Prados
(Cazador de nubes)
El mar,
Sonríe a lo lejos.
Dientes de espuma,
Labios de cielo.
Qué vendes, oh joven turbia,
Con los senos al aire?
Vendo, señor, el agua
De los mares.
Qué llevas, oh negro joven,
Mezclado con tu sangre?
Llevo, señor, el agua
De los mares.
Esas lágrimas salobres
De dónde vienen, madre?
Lloro, señor, el agua
De los mares.
Corazón, y esta amargura
Seria, ¿de dónde nace?
Amarga mucho el agua
De los mares!
El mar,
Sonríe a lo lejos.
Dientes de espuma,
Labios de cielo.
catalinafrancoblog 