Samuel Beckett,”ce voi face fără această lume – Que ferais-je sans ce monde”

ce voi face fără de lumea asta fără de chip
fără întrebări
unde a fi durează numai o clipă în care fiece clipă
se varsă în vid în uitarea de a fi fost
fără acest val unde la sfârșit
trup și umbră sunt înghițite
la un loc
ce voi face fără tăcerea asta abis de șoapte
și furios gâfâind spre ajutor ori iubire
fără cerul care se înălță
pe praful lestului său
ce aș face aș face ca ieri ca astăzi
uitându-mă prin hublou dacă nu sunt singur
când rătăcesc și mă îndepărtez de viață
într-un spațiu marionetă
fără voce
printre vocile
închise cu mine
-Traducere de Cătălina Franco-
____________________________________-
que ferais-je sans ce monde sans visage
sans questions
où être ne dure qu’un instant où chaque instant
verse dans le vide dans l’oubli d’avoir été
sans cette onde où à la fin
corps et ombre ensemble s’engloutissent
que ferais-je sans ce silence gouffre des murmures
haletant furieux vers le secours vers l’amour
sans ce ciel qui s’élève
sur la poussière de ses lests
que ferais-je je ferais comme hier comme aujourd’hui
regardant par mon hublot si je ne suis pas seul
à errer et à virer loin de toute vie
dans un espace pantin
sans voix parmi les voix
enfermées avec moi