Adonis, ”Dorință”

Dacă un cedru

brațele mi le-ar deschide

printre crânguri de adâncuri, de ani.

Dacă m-ar apăra

de perle și de ispititoare lumini.

Dacă eu aș avea rădăcinile sale,

iar chipul mi-ar fi ancorat de scoarța sa tristă.

Atunci m-aș face nour și fulger

în depărtare,

în acea patrie a încrederii.

Dar eu trăind

cu toate crengile-n crângul

de-adâncuri și de ani,

pe fruntea mea este foc,

e focul febrei, e focul pieirii,

e focul mistuitor al pământului care mă ține.

-traducere de Catalina Franco

**

Adonis, ”Doarme”

Doarme –

chipul ei e floare și trandafir,

culorile-i se armonizează,

culorile ei contrastează,

o dată roșu aprins de trandafir de Damasc,

o altă dată gardenie

ce îmbrățișează o iasomie.

O altă dată stea

plutind pe o navă de nuferi.

-traducere de Catalina Franco–

**