Fernando Pessoa, ”Aici, într-un apartament liniștit – Aqui, neste sossego e apartamento”

Aici, într-un apartament liniștit,
Într-o tăcută singurătate fără sfârșit,
Fără grijă ori chin
Ocupându-mi acest moment,
Din viață și lume mă întorc către mine.
Umbră atât de scurtă a ce-aș putea fi
Mă regăsesc, asemănare așa pierdută
Cu viața mea, care e să se întâmple,
Amintire așa nocturnă
A zilei și-a vieții,
Încât singurătatea se tulbură, iar eu trăiesc
Din nou între oameni
Și iarăși întreg
Cum eram pentru alții, și pe care mi-l amintesc,
Și, amintindu-mi-l, e mai nesigur.
Subțire, gol, inutil, imperfect.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Aqui, neste sossego e apartamento,
Nesta quieta solidão sem fim,
Sem cuidado ou tormento
Que ocupe este momento,
Da vida e mundo volto-me para mim.
Tão breve sombra do que pude ser
Me encontro, tão perdida semelhança
Com minha vida por acontecer,
Tão nocturna lembrança
Do dia e do viver,
Que se perturba a solidão, e eu moro
Entre homens novamente
E novamente cheio
O que fui de outros, e que rememoro,
E, memorando-o, é mais insubsistente.
Ténue, vazio, inútil, imperfeito.