Robert Frost, ”Calea pe care n-am luat-o – The Road Not Taken”

În codrul auriu două drumuri mi se-așterneau,

Și trebuia să aleg și-mi părea rău fiindcă nu puteam

Să o apuc pe amândouă. Vreme îndelungată

Am zăbovit și-am privit înspre unul, cât de departe

Am putut, până unde mi s-a părut că dispare

Printre tufișuri; Și am luat-o, atuncea, pe altul,

La fel de drept părând, și-având, chiar, poate,

O iarbă ceva mai deasă și mai puțin umblată;

Cu toate că, pe acolo trecând, amândouă

Mi s-au părut cam la fel, în dimineața aceea,

Frunzele mi se-arătau curate și necălcate de pași.

Vai, am păstrat prima cale pentru o altă data!

Deși, știind înspre ce-o să mă ducă calea,

Mă îndoiam că vreodată o să revin.

Vă povestesc toate astea cu un suspin.

Veacuri multe îmi pare că au trecut de atunci:

Două drumuri într-o pădure s-au despărțit

Iar eu…Eu m-am dus pe cel nu prea bătătorit,

Iar asta a contat.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Two roads diverged in a yellow wood,

And sorry I could not travel both

And be one traveler, long I stood

And looked down one as far as I could

To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,

And having perhaps the better claim,

Because it was grassy and wanted wear;

Though as for that the passing there

Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay

In leaves no step had trodden black.

Oh, I kept the first for another day!

Yet knowing how way leads on to way,

I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh

Somewhere ages and ages hence:

Two roads diverged in a wood, and I—

I took the one less traveled by,

And that has made all the difference.