Joachim Werneburg, ”Bătrânul funcționar – Der greise Beamte”

La șaptezeci de ani, el încă stă pe scaun.

Iată aici, din „Obiceiuri”, o propoziție clară:

De ce, deja bătrân, încă tânjești după glorie?

Dar el, din păcate, cuvântul nu-l înțelege.

Vârsta de peste optzeci e tare nefericită.

Dinții îi cad, stelele ochilor i se întunecă.

În roua dimineții, tânjește la funcții și glorii.

Soarele serii-i mângâie blând fiul și nepoții.

Urmează lung din priviri zborul pescărușului,

Dar roțile aprinse la roș ar trebuie să mai steie!

La aur și argint, îi sunt mai slabe coapsele.

Adânc aplecat la pământ, el își așteaptă stăpânul.

Nobila clasă, viața bogată oare cine nu ar iubi-o!?

Cui oare nu-i e pe plac bunătatea stăpânului!?

Dar cei deja la bătrânețe ajunși ar fi să le evite,

Cine-a domnit zeci de ani, ar trebui să mai șadă.

Când eram tineri, noi ne-am zbătut toți laolaltă.

Bătrânii ar trebui, în sfârșit, să mai renunțe la asta.

Inteligent a mai fost funcționarul Imperiului Han!

El nu a tot amânat ca să-și ia bun rămas.

Înspre poarta spre Răsărit tăcut rămâne acum.

Să șteargă praful nu-i mai stă gândul nicicum.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Mit Siebzig sitzt er noch immer auf dem Stuhle.

Hier ein deutlicher Satz aus den ‚Gebräuchen‘:

Warum als Greis nach dem Ruhme sich verzehren?

Dieses Wort hat er leider nicht verstanden.

Bedauernswert ist das Alter über Achtzig.

Zähne ausfallen, Augensterne dunkeln.

Im Morgentau, da begehr er Nam’ und Nutzen.

Abendsonne umspiele Sohn und Enkel.

Der Schnur des Eisvogels folge jetzt sein Auge,

Doch die hellroten Räder sollen rasten!

Bei Gold und Silber erlahmten seine Lenden.

Tief gebückt, so begegnet er dem Herrscher.

Wer liebt nicht vornehmen Stand und reiches Leben?

Wem gefällt nicht die Gnade des Gebieters?

Doch wer das Alter erreicht, sollte sie meiden,

Wer Jahrzehnte regiert, setze sich nieder.

Im Jugendalter, da stritten wir im Bunde.

Der Bejahrte soll endlich davon lassen.

Wie klug war doch der Beamte aus dem Han-Reich,

Dieser hatte den Abschied nicht verschoben.

Jetzt wird es lautlos am Tore gegen Osten.

Keiner denkt mehr daran, den Staub zu wischen.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Adaptările din chineză oferă o aproximare a operei poetului Pe-lo-thien (dinastia Tang). Poetul german îmbracă masca artistului din Orientul Îndepărtat și se descoperă înrudit cu el. – Autorul german a fost sedus de lumea poetului chinez Pe-lo-thien prin încântătoarele imagini ale naturii, care dezvăluie o mare putere creatoare. În acest proces, el a cunoscut și circumstanțele vieții poetului chinez. Convingătoare au fost și poeziile în care erau prezentate faptele oamenilor și întâmplările de la curtea împăratului. Existența poetului în tensiunea dintre îndeplinirea îndatoririlor sale în serviciul public și izolarea în mănăstirea budistă au căpătat o importanță exemplară la Joachim Werneburg. Poetul a folosit traducerile interliniare ale lui August Pfitzmaier. Poezia bazată pe Pe-lo-thien a fost creată ca rod al multor ani de studiere a literaturii chineze.