Fernando Pessoa, ” Când, Lidia, vine toamna noastră – Quando, Lídia, vier o nosso Outono”

Când, Lídia, vine toamna noastră

Cu iarna în ea, să păstrăm

Un gând, nu pentru primăvara

Ce vine, ce e a altora,

Nici pentru vara când vom fi morți,

Ci pentru ce durează din ce se destramă –

Auriul de astăzi trăind în frunze

Și întorcându-le-n altele.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Quando, Lídia, vier o nosso Outono

Com o Inverno que há nele, reservemos

Um pensamento, não para a futura

Primavera, que é de outrem,

Nem para o Estio, de quem somos mortos,

Senão para o que fica do que passa —

O amarelo actual que as folhas vivem

E as torna diferentes.

http://www.planetlyrik.de/fernando-pessoa-ich-legte-die-maske-ab/2010/12/?fbclid=IwAR2ClQGBr-8VZYv4la-nD2QxAF0vvn2RIFyNvh6tA0iXY3Ytmo9Tfm2ItHQ