Anne Sexton, ”For The Year Of The Insane, A Prayer – Pentru anul nebunilor, o rugăciune ”

O, Maria, măicuță iubită,
ascultă-mă, acum ascultă-mă
deși cuvintele nu ți le știu.
Negrul rozariu cu Cristul său de argint
în mâna mea stă
nebinecuvântat.
Fiece bob rotund și aspru între degete,
e un mic înger negru.
O, Maria, dă-mi acest har,
schimbă-mă,
deși sunt urâtă,
și scufundată-n trecutul meu
și în propria mea nebunie.
Deși sunt scaune
eu mă așez pe podele.
Doar mâinile mele-s în viață,
spre-a prinde mărgelele.
Cuvânt cu cuvânt, mă împiedic.
Novice, simt gura ta pe-a mea atingând-o.
Mărgelele le socot ca pe niște valuri
bătând împotriva-mi,
știind că numărul lor mă face bolnavă,
bolnavă, bolnavă în inima verii,
fereastra de deasupra
mi-e unicul ascultător, ciudata de mine.
Oferă din abundență, calmează.
Producătorul de respirație
murmură,
expiră precum plămânii unui pește uriaș.
Din ce în ce ora morții
mi se apropie
mi-așez înfățișarea, devin ca înainte,
o pricăjită cu părul drept.
Toate astea înseamnă a muri.
În minte există o alee subțire numită moarte
și ca prin apă
mă mișc prin ea.
Trupul mi-e inutil.
Stă ca un câine îndoit pe covor.
A renunțat.
Nu există cuvinte aici, fără de cele învățate pe jumătate,
Ave Maria cea plină de har.
Acum am intrat în anul fără cuvinte.
Notez intrarea ciudată și tensiunea exactă.
Ele există fără cuvinte.
Fără cuvinte se poate atinge pâinea
și-o poți primi
fără a scoate vreun sunet.
O, Maria, tandru vindecător,
vino cu prafuri și ierburi
fiindcă mă aflu la mijloc.
Aici e-atâta de strâmt și aeru-i gri
ca într-o casă cu aburi.
Mi-am dat mie vin precum copilului lapte.
Acesta e prezentat într-un pahar delicat
ca un bol rotund, cu o buză subțire.
Vinul are o culoare densă, ciudată și mucegăită.
Paharul se urcă singur spre gura mea întinzându-se
iar eu observ acest lucru și înțeleg acest lucru
doar fiindcă s-a întâmplat.
Mi-e frică de tuse
dar nu vorbesc,
frică de ploaie, teamă de călărețul
ce vine în gura mea galopând.
Se înclină sticla ca de la sine
și eu iau foc.
Văd două linii subțiri care-mi ard brusc bărbia.
Mă văd ca și cum aș fi văzută de altul.
Am fost tăiată în două.
O, Maria, deschide-ți pleoapele.
Sunt în tărâmul tăcerii,
în împărăția nebunului și a somnului.
Aici este sânge.
și eu nu l-am mâncat.
O, mamă a uterului,
venit-am doar pentru sânge?
O, mamă mică,
Mă aflu în mintea mea,
în casa rea sunt blocată.
_____________
-traducere de Catalina Franco –
_____________


O Mary, fragile mother,
hear me, hear me now
although I do not know your words.
The black rosary with its silver Christ
lies unblessed in my hand
for I am the unbeliever.
Each bead is round and hard between my fingers,
a small black angel.
O Mary, permit me this grace,
this crossing over,
although I am ugly,
submerged in my own past
and my own madness.
Although there are chairs
I lie on the floor.
Only my hands are alive,
touching beads.
Word for word, I stumble.
A beginner, I feel your mouth touch mine.
I count beads as waves,
hammering in upon me.
I am ill at their numbers,
sick, sick in the summer heat
and the window above me
is my only listener, my awkward being.
She is a large taker, a soother.
The giver of breath
she murmurs,
exhaling her wide lung like an enormous fish.
Closer and closer
comes the hour of my death
as I rearrange my face, grow back,
grow undeveloped and straight-haired.
All this is death.
In the mind there is a thin alley called death
and I move through it as
through water.
My body is useless.
It lies, curled like a dog on the carpet.
It has given up.
There are no words here except the half-learned,
the Hail Mary and the full of grace.
Now I have entered the year without words.
I note the queer entrance and the exact voltage.
Without words they exist.
Without words on my touch bread
and be handed bread
and make no sound.
O Mary, tender physician,
come with powders and herbs
for I am in the center.
It is very small and the air is gray
as in a steam house.
I am handed wine as a child is handed milk.
It is presented in a delicate glass
with a round bowl and a thin lip.
The wine itself is pitch-colored, musty and secret.
The glass rises in its own toward my mouth
and I notice this and understand this
only because it has happened.
I have this fear of coughing
but I do not speak,
a fear of rain, a fear of the horseman
who comes riding into my mouth.
The glass tilts in on its own
and I amon fire.
I see two thin streaks burn down my chin.
I see myself as one would see another.
I have been cut int two.
O Mary, open your eyelids.
I am in the domain of silence,
the kingdom of the crazy and the sleeper.
There is blood here.
and I haven’t eaten it.
O mother of the womb,
did I come for blood alone?
O little mother,
I am in my own mind.
I am locked in the wrong house.