John Keats, „Toamnei – To Autumn”

Unde-s melodiile primăverii? unde-s, o, vai?

Nu te gândi la ele, ai și tu muzica ta, –

Norii închiși înfloresc în ziua care moare,

În trandafiriu miriștile se colorează;

Țânțarii parca gem în corul lor plângător.

Pe râu – palide sălcii care trăiesc ori mor,

Purtate departe ori mângâiate de vântul ușor;

Zbieretul mieilor grași de la stâna din deal;

În tufe e cântec de greieri; și,-n tril suav,

Cu piepturi stacojii, se-ascund în grădini fluierari;

Cerul parcă-înghițindu-l, – iuți – rândunelele.

-traducere de Catalina Franco-

___________________________

Where are the songs of spring? Ay, Where are they?

Think not of them, thou hast thy music too,—

While barred clouds bloom the soft-dying day,

And touch the stubble-plains with rosy hue;

Then in a wailful choir the small gnats mourn

Among the river sallows, borne aloft

Or sinking as the light wind lives or dies;

And full-grown lambs loud bleat from hilly bourn;

Hedge-crickets sing; and now with treble soft

The red-breast whistles from a garden-croft;

And gathering swallows twitter in the skies.