Heinrich Heine, ”Eram vara – Ich war de Sommer”

Tremură galben frunzișul,

Frunzele-s duse de vânt –

Vai, tot ce iubesc și e sfânt

Pălește și piere-n mormânt.

Soarele, peste păduri,

Pâlpâie dureros. Sunt

Cele din urma săruturi

Din vara care pleacă.

Simt cum îmi vine să plâng

Din tot adâncul inimii;

Din nou aminte mi-aduc

De ceasul despărțirii.

Să te părăsesc – trebuia,

Știam c-ai să mori curând!

Eram vara care pleca

Erai, pe moarte, pădurea.

-traducere de Catalina Franco-

____________________________

Das gelbe Laub erzittert,

Es fallen die Blätter herab –

Ach, Alles, was hold und lieblich,

Verwelkt und sinkt ins Grab.

Die Wipfel des Waldes umflimmert

Ein schmerzlicher Sonnenschein;

Das mögen die letzten Küsse

Des scheidenden Sommers sein.

Mir ist, als müßt ich weinen

Aus tiefstem Herzensgrund;

Dies Bild erinnert mich wieder

An unsre Abschiedsstund.

Ich mußte dich verlassen,

Und wußte, du stürbest bald!

Ich war der scheidende Sommer,

Du warst der sterbende Wald.