Edna St. Vincent Millay, ”Pentru Kathleen – A Kathleen – To Kathleen”

Cum odinioară, și astăzi poetul, în beznă,

într-o mansardă nenorocită și rece,

foame și frig fiindu-i, va trebui să scrie

despre anume lucruri: de tine, de floare, de cântec;

cum întru Frumusețe să-și dăruiască viața,

și cum să facă să dăinuie

doar Frumusețea aceea nepieritoare

atâta timp cât există cântec și floare,

și câta vreme ești tu.

-traducere de Catalina Franco–

________________________________

Come un tempo anche oggi il poeta

in una buia, gelida e misera soffitta

deve patire fame, freddo e scrivere

su cose come il fiore, il canto e tu;

e come un tempo dare la sua vita

in dono alla Bellezza, per farla sopravvivere,

quella Bellezza che non può morire

finché ci sono i fiori, il canto e tu.

-Traduzione di Silvio Raffo-

______________________________

Still must the poet as of old,

In barren attic bleak and cold,

Starve, freeze, and fashion verses to

Such things as flowers and song and you;

Still as of old his being give

In Beauty’s name, while she may live,

Beauty that may not die as long

As there are flowers and you and song.