din ”Divina Comedie”, de Dante Alighieri
„O, doamnă, în care-mi veghează nădejdea,
tu care ai suferit lăsându-mi în iad
câteva urme ale tale spre mântuirea mea,
în toate acele lucruri mărețe pe care le vedeam
ca urme ale adâncii puterii din inima ta
îți recunosc și virtutea și harul.
Am fost iobag iar tu m-ai eliberat
prin toate mijloacele și pe căile toate
ce pentru asta erau în toată puterea ta.
Păstrează în mine această măreție,
astfel ca sufletul meu, vindecat mulțumită ție,
de trupu-i să se desprindă în toată grația ta”.
Astfel rugatu-m-am eu, iar ea (deși părea
așa depărtată) mie-mi surâse, la mine s-a uitat,
apoi din nou s-a întors spre fântâna cea veșnică.
-traducere de Catalina Francu-
_________________________________
”O donna in cui la mia speranza vige,
e che soffristi per la mia salute
in inferno lasciar le tue vestige,
di tante cose quant’ i’ ho vedute,
dal tuo podere e da la tua bontate
riconosco la grazia e la virtute.
Tu m’hai di servo tratto a libertate
per tutte quelle vie, per tutt’ i modi
che di ciò fare avei la potestate.
La tua magnificenza in me custodi,
sì che l’anima mia, che fatt’ hai sana,
piacente a te dal corpo si disnodi ”
Così orai ; e quella, sì lontana
come parea, sorrise e riguardommi ;
poi si tornò a l’etterna fontana.
**
catalinafrancoblog 