Victor Hugo, ”Mâine, devreme-n zori – Demain, des l’aube”

Victor Hugo, ”Mâine, devreme-n zori – Demain, des l’aube”

Mâine, devreme-n zori, de cum va fi lumină,

Eu o să plec. Eu știu, eu știu că tu m-aștepți.

Voi merge prin pădure, voi trece peste munți.

Departe, azi, de tine, eu n-aș putea rămâne.

Cu ochii țintuiți în gândurile mele,

Fără să văd nimic, fără s-aud nimic,

Și neștiut și singur, cu mâinile cruciș.

Și ziua va fi noapte, și noaptea va fi ziuă.

Nimic nu voi privi, nici soarele ce-apune,

Nici pânzele departe venind către Harfleur,

Și când voi fi acolo, pe-al tău mormânt voi pune

Un mic mănunchi de lăcrămioare-flori.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Demain, des l’aube, a l’heure ou blanchit la campagne,

Je partirai. Vois-tu, je sais que tu m’attends.

J’irai par la foret, j’irai par la montagne.

Je ne puis demeurer loin de toi plus longtemps.

Je marcherai les yeux fixés sur mes pensées,

Sans rien voir au dehors, sans entendre aucun bruit,

Seul, inconnu, le dos courbé, les mains croisées,

Triste, et le jour pour moi sera comme la nuit.

Je ne regarderai ni l’or du soir qui tombe,

Ni les voiles au loin descendant vers Harfleur,

Et quand j’arriverai, je mettrai sur ta tombe

Un bouquet de houx vert et de bruyere en fleur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s