Titos Patrikios, „Roze nepieritoare – Rose pereni”

Frumusețea femeilor ce ne-au schimbat viața

mai mult decât sute de revoluții

nu se pierde, nu se duce cu anii

pe măsură ce dispar trăsăturile

pe măsură ce trupul se deformează.

Rămâne-n dorințele trezite odinioară

chiar și-n cuvintele întârziate

în explorarea cărnii pe bâjbâite

în drame nicicând la lumină ieșite

în urmele despărțirilor

în totalele potriviri.

Frumusețea femeilor care ne schimbă viața

rămâne în poemele scrise doar pentru ele

roze perene ce dau mereu același parfum,

roze nepieritoare, cum doar poeții dintotdeauna o spun.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

La bellezza delle donne che ci hanno cambiato la vita

più profondamente di cento rivoluzioni

non si perde, non dilegua con gli anni

per quanto svaniscano i tratti

per quanto si deformino i corpi.

Resta nei desideri suscitati un tempo

nelle parole giunte anche in ritardo

nell’esplorazione incerta della carne

nei drammi mai venuti alla luce

nel riflettersi delle separazioni,

nelle identificazioni totali.

La bellezza delle donne che cambiano la vita

resta nelle poesie scritte per loro

rose perenni che effondono sempre lo stesso profumo,

rose perenni, come da sempre dicono i poeti.