Paola Malavasi, „Orașul lemnului – La citta di legno”

Spune-mi că a fost o glumă.

Doamne, nevăzutule Tată, prin lege,Tu

Îi vei aduce curând, pe cei dragi, acasă?

Tu care-i strângi pe părinți seara laolaltă

pe-al meu l-ai pus în care pajiște ?

Îl voi afla cu un coș cu căpșuni în mână?

Aș vrea să știu pe unde s-au dus ai mei

şi unde-s acele cetăţi de pământ și de lemn

care-mi făceau mai bogate tablouri și vise.

Și dacă le este bine. Și-o să ne fie bine? Și

dacă și fiicei mele o să-i fie bine? Îl vei lăsa

minunatul ei zâmbet? Oare-o să mă sărute și

dincolo de moarte?

A fost o glumă, spune?

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Dimmi che e stato uno scherzo.

Dio Padre invisibile, tu per statuto,

li rimanderai presto a casa, i nostri cari?

Tu che raccogli a sera, in mazzo, tutti i padri

in quale prato hai messo il mio?

Lo ritrovero con un cestino di fragole in mano?

Vorrei sapere dove hai portato lui

e quelli delle citta di legno e terra

che ingombrano sogni e dipinti.

E se stanno bene. E staremo bene? E poi

anche mio figlio stara bene? Gli lascerai

quel bel sorriso? Mi bacera oltre la morte?

Era uno scherzo, di’?