Juan Ramon Jimenez ,” Călătoria din urmă”- ”El Viaje Definitivo”

Și am să plec. Și vor rămâne păsări cântând;

livada, și ea, va rămâne, cu pomii ei verzi,

și cu fântâna ei albă.

Când o să cadă seara, cerul va fi albastru senin;

și va suna, cum sună și-n seara asta,

clopotul de la turn.

Vor fi murit cei care m-au iubit;

și-n fiecare an cătunul va fi diferit;

și prin livada înflorită, cu pomi văruiți,

sufletul meu nostalgic va rătăci.

Eu am să plec; și voi fi singur, fără cămin, fără pomii verzi,

fără fântâna albă,

fără albastrul din cerul senin…

Și vor rămâne păsări cântând.

-traducere de Catalina Franco

_________________________________

Y yo me iré. Y se quedarán los pájaros cantando;

y se quedará mi huerto con su verde árbol,

y con su pozo blanco.

Todas las tardes el cielo será azul y plácido;

y tocarán, como esta tarde están tocando,

las campanas del campanario.

Se morirán aquellos que me amaron;

y el pueblo se hará nuevo cada ano;

y en el rincon de aquel mi huerto florido y encalado,

mi espiritu errará, nostalgico.

Y yo me iré; y estaré solo, sin hogar, sin árbol

verde, sin pozo blanco,

sin cielo azul y plácido…

Y se quedarán los pájaros cantando.