Cesare Pavese, ”Eu totdeauna doar te-am văzut – Ti ho sempre soltanto veduta”

Eu totdeauna doar te-am văzut,

nu ți-am vorbit niciodată

în clipele tale cele mai bune.

Dar sufletul meu acum

este așa de încordat,

teribil de înfiorat,

în fața ta prăbușit,

încât pacea nu-mi pot afla.

Iar eu cu tine nu pot vorbi

nu pot nici măcar să m-apropii,

căci toate visele mele

s-ar prăbuși.

Daca tremură sufletul meu

în noaptea asta așa cumplit,

atunci niciodată nu voi afla

ce va să se întâmple cu biata inima mea

sub valul sângelui,

la măreția ta?

Daca acum îmi pare că mor,

atunci ce vârtejuri nebune,

ce bătăi ale inimii muribunde,

urlând sfârșită de voluptate

mi-ar da oare atunci

realitatea ta?

Dar eu cu tine nu pot vorbi,

nu pot nici măcar să m-apropii:

în clipele tale sublime

eu totdeauna doar te-am văzut,

eu doar te-am visat totdeauna.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Ti ho sempre soltanto veduta,

senza parlarti mai,

nei tuoi istanti più belli.

Ma ho l’anima ormai tanto tesa,

schiantata dalla tua figura,

che non trovo più pace

al suo brivido atroce.

E non posso parlarti,

nemmeno avvicinarmi,

ché cadrebbero tutti i miei sogni.

Oh se tale è il tremore orribile

che ho nell’anima questa notte,

e non ti conoscerò mai,

che cosa diverrebbe il mio povero cuore

sotto l’urto del sangue,

alla sublimità di te?

Se ora mi par di morire,

che vertigine folle,

che palpiti moribondi,

che urli di voluttà e di languore

mi darebbe la tua realtà?

Ma io non posso parlarti,

e nemmeno avvicinarmi:

nei tuoi istanti più belli

ti ho sempre soltanto veduta,

sempre soltanto sognata.