Ted Hughes, „Septembrie“-”September”

E târziu, plutește lin întunericul:

Nici un ceas nu-l măsoară.

Când curg sărutări și-n brațe ne ținem

Timpul nu ne-înfioară.

E vară: mai sunt încă frunze:

În spate un ochi de stea,

Sub mătasea mâinii o mare ne spune

Că timpul dispărea.

Rămânem; nu frunzele măsură vara.

Acum nu mai trebuie ceas,

Avem numai ce ne-amintim:

Tumultul clipelor din mintea noastră

Ca nepăsarea la legea mulțimii

a unui rege nefericit și-a reginei;

Tăcut își aruncă coroanele arborii

În heleșteie..

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

We sit late, watching the dark slowly unfold:

No clock counts this.

When kisses are repeated and the arms hold

There is no telling where time is.

It is midsummer: the leaves hang big and still:

Behind the eye a star,

Under the silk of the wrist a sea, tell

Time is nowhere.

We stand; leaves have not timed the summer.

No clock now needs

Tell we have only what we remember:

Minutes uproaring with our heads

Like an unfortunate King’s and his Queen’s

When the senseless mob rules;

And quietly the trees casting their crowns

Into the pools.