Sylvia Plath, ”Cântecul dimineții – Morning Song”

Ca un ceas gras de aur, iubirea te pune-n mișcare.

Moașa-ți plesnește tălpile, plânsul tău chel

Își ia, printre lucruri, locul.

Vocile noastre răsună, slăvesc apariția ta. O statuie nouă.

Într-un muzeu străbătut de curenți de aer, siguranța

Ne e umbrită de goliciunea ta. Stăm goi, ca niște pereți.

Nu mai sunt mama ta, sunt

Doar norul ce distilează o oglindă spre-a-și reflecta,

Ca de-o mână de vânt – înceata sa stergere.

Toată noaptea respirația ta de molie

Pâlpâie-n roze și vlăguite petale. Ascult atentă:

O mare îndepărtată foșnește-n urechea mea.

Un strigăt, și mă dau jos din pat poticnindu-mă, grea ca o vacă și înflorată-n

Cămașa de noapte victoriană.

Gura ta se deschide curată ca a unei pisici. Pătratul ferestrei

Și-albește și își înghite stelele-i boante. Și acum, îți încerci

Trilul notelor;

Goale, vocalele ies ca niște baloane de aer.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Love set you going like a fat gold watch.

The midwife slapped your footsoles, and your bald cry

Took its place among the elements.

Our voices echo, magnifying your arrival. New statue.

In a drafty museum, your nakedness

Shadows our safety. We stand round blankly as walls.

I’m no more your mother

Than the cloud that distills a mirror to reflect its own slow

Effacement at the wind’s hand.

All night your moth-breath

Flickers among the flat pink roses. I wake to listen:

A far sea moves in my ear.

One cry, and I stumble from bed, cow-heavy and floral

In my Victorian nightgown.

Your mouth opens clean as a cat’s. The window square

Whitens and swallows its dull stars. And now you try

Your handful of notes;

The clear vowels rise like balloons.