Paul Verlaine, „Cântec de toamnă”

C-un lung suspin

Viorile

Toamnei

Inima-mi prind

In monotonă

Langoare

Și mă înec

Și iar pălesc

Și înmărmuresc

Când

Sună ceasul

Și-mi amintesc

De zile vechi

Și plâng

Și atunci mă duc

C-un vânt nebun

Care mă ia

Care mă poartă

Umblu-n neștire

Și rătăcesc

Ca frunza moarta.

-traducere de Catalina Franco–

___________________________________

Paul Verlaine, ”Chanson d’automne”

Les sanglots longs

Des violons

De l’automne

Blessent mon coeur

D’une langueur

Monotone.

Tout suffocant

Et blême, quand

Sonne l’heure,

Je me souviens

Des jours anciens

Et je pleure

Et je m’en vais

Au vent mauvais

Qui m’emporte

Deçà, delà,

Pareil à la

Feuille morte.