Mario Luzi, ”Lied-Aubade”

Însă te rog, tu spune-mi

de ce atât întârzie

zorii.

Sunt

unde,

eu încă

nu-i aud

pe cei rari,

pe cei spunând:

e zi, și repetă

știrea, puternic bătând,

din cochilie în cochilie,

cu voioșie săltând.

Nu-i aud, nu sunt.

Și ele, pierdutele

în lumea lor, privighetorile,

mute,

dar oare până când ?

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Ma tu dimmi, ti prego,

perché tarda tanto

l’alba.

Dove

sono,

non li sento

ancora

quei rari

che dichiarano:

è giorno, e ne ripetono

l’annuncio, e ne ribattono

forte

il conio da selce a selce

allegramente scarpinando.

Non li sento, non ci sono.

E gli uccelli persi

nell’universo loro, muti,

fino a quando?