O dată memorabilă pentru mine: 7 septembrie 2017 – ziua ”comiterii” primei mele traduceri, și chiar cu acest poem de Hesse.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hermann Hesse, „Sfârșitul verii – Sommers Ende”

E mare jale-n grădină,

În flori intră ploaia rece,

Tăcută privește vara.

Acum îi coboară sfârșitul.

Frunzele ei de aur

Cad din înaltul salcâm

Vara surâde, în visul ei mort,

Uimit, cu puteri sfârșite.

Mai șovăie printre roze.

De liniște îi e dor…

Apoi, obosiți, ochii mari

O să-i închidă ușor.

-traducere de Catalina Franco-

________________________________

Der Garten trauert,

Kühl sinkt in die Blumen der Regen.

Der Sommer schauert

Still seinem Ende entgegen.

Golden tropft Blatt um Blatt

Nieder vom hohen Akazienbaum.

Sommer lächelt erstaunt und matt

In den sterbenden Gartentraum.

Lange noch bei den Rosen

Bleibt er stehen, sehnt sich nach Ruh.

Langsam tut er die großen

Müdgewordenen Augen zu.