Alain Bosquet, ”Muzică – Musique”

Mi-ar fi plăcut din când în când să fiu un cânt,

și, fără trupul meu, să plec cu vântul

de-alung de pierdute râuri, cu vulturii rebeli,

cu turme de pomi bezmetici și prin cătune păscând.

Din când în când mi-ar fi plăcut să fiu un murmur,

îndelungata tăcere a cremenii să pot s-o curm

și s-o oblig în fine ca să-mi explice cum

precum steaua care se pierde se-arată nefericită.

Din când în când mi-ar fi plăcut să fiu suspinul

gâzelor roșii ce mărul îl distrug,

și sapodilla să fiu ori vreun harbuz prea credul.

Mi-ar fi plăcut din când în când să fiu un refren

unind fără motiv ori vreun truc pervers

durerea de a trăi cu dărnicia vieții.

_____________________

-traducere de Catalina Franco

______________________

J’aurais voulu de temps en temps être musique,

et, privé de mon corps, partir avec le vent

sur les fleuves perdus, les vautours en révolte,

les troupeaux d’arbres fous qui broutent les hameaux.

De temps en temps j’aurais voulu être un murmure

interrompant le long silence du silex

et le forçant enfin de m’expliquer pourquoi

il a l’air malheureux comme un astre qui tombe.

De temps en temps j’aurais voulu être un soupir

chez les insectes roux qui détruisent la pomme,

la sapotille et la pastèque trop crédule.

J’aurais voulu de temps en temps être un refrain

qui unit sans raison ni astuce perverse

le désespoir de vivre aux douceurs de la vie