Rainer Maria Rilke, ”Singurătatea – Die Einsamkeit”

Rainer Maria Rilke, ”Singurătatea – Die Einsamkeit”

Singurătatea este ca o ploaie.

Ea se ridică din mări înspre seară;

Din depărtări stinghere, retrase,

ea pleacă la cerul care mereu o are.

Și doar de acolo din ceruri

coboară peste orașe.

Și cade-n orele grele de îndoială,

cade și-n diminețile-n care

de pe alei se întoarce

la trupuri dezamăgite, la trupuri triste

care nimic nu aflara și se despart;

când oamenii ce se urăsc

dorm împreună-n același pat:

la acel ceas,

singurătatea plutește pe ape …

-traducere de Catalina Franco

_____________________________

Die Einsamkeit ist wie ein Regen.

Sie steigt vom Meer den Abenden entgegen;

von Ebenen, die fern sind und entlegen,

geht sie zum Himmel, der sie immer hat.

Und erst vom Himmel fällt sie auf die Stadt.

Regnet hernieder in den Zwitterstunden,

wenn sich nach Morgen wenden alle Gassen

und wenn die Leiber, welche nichts gefunden,

enttäuscht und traurig von einander lassen;

und wenn die Menschen, die einander hassen,

in einem Bett zusammen schlafen müssen:

dann geht die Einsamkeit mit den Flüssen…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s