Carl Sandburg, ”La o fereastră At a window”

Dă-mi foame,

O, Dumnezeule, care stai și dai

Ordine lumii.

Dă-mi foame, durere și vrere,

Dă-mă afară-n rușine și neizbândă,

Du-mă departe de ușa ta de aur și faimă,

Dă-mi cea mai ponosită și ostenită foame!

Dar lasă-mi doar o fărâmă de dragoste,

O voce ca să-mi vorbească la capătul zilei,

O mână ca să m-atingă-n odaia neagră,

Marea-mi singurătate s-o rupă.

În amurgul zilelor

Apusului încețoșat,

O stea mică rătăcitoare dinspre apus

Să mă ducă departe de înșelătorul tărâm al umbrei.

Lasă-mă să mă duc la fereastră,

Să privesc cum coboară ziua-n amurg

S-aștept, să am parte

De-o fărâmă de dragoste.

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Give me hunger,

O you gods that sit and give

The world its orders.

Give me hunger, pain and want,

Shut me out with shame and failure

From your doors of gold and fame,

Give me your shabbiest, weariest hunger!

But leave me a little love,

A voice to speak to me in the day end,

A hand to touch me in the dark room

Breaking the long loneliness.

In the dusk of day-shapes

Blurring the sunset,

One little wandering, western star

Thrust out from the changing shores of shadow.

Let me go to the window,

Watch there the day-shapes of dusk

And wait and know the coming

Of a little love.