William Butler Yeats, Când vei îmbătrâni – Vhen you are old

Când ai să fii căruntă și bătrână,

Pe lângă foc picotind cu o carte în mână,

Încet-încet vei visa la făpturile blânde,

La umbrele lor adâncite în viața ta;

Atâți te-au iubit în clipa aceea de har,

Și atâția te-au adorat – fals ori adevărat.

Doar unul în tine-a iubit sufletul-pelerin,

Și-acea tristețe a schimbătorului chip;

Și, aplecată deasupra limbilor focului,

Trist o să murmuri – iubirea s-a dus.

Plutea deasupra culmilor muntelui…

Și printre stele chipul și l-a pierdut.

-traducere de Catalina Franco–

___________________________________

When you are old and grey and full of sleep,

And nodding by the fire, take down this book,

And slowly read, and dream of the soft look

Your eyes had once, and of their shadows deep;

How many loved your moments of glad grace,

And loved your beauty with love false or true,

But one man loved the pilgrim soul in you,

And loved the sorrows of your changing face;

And bending down beside the glowing bars,

Murmur, a little sadly, how Love fled

And paced upon the mountains overhead

And hid his face amid a crowd of stars.