Jorge Luis Borges, ”Tu – Tu”

Un singur om s-a născut, un singur om a murit

pe pământ

A afirma contrariul e doar statistică, e imposibilă adunare.

Nu mai puțin imposibil decât să aduni mirosul ploii cu visul visat aseară.

Omul acela-i Ulise, Abel, Cain,

primul om ce-a consemnat constelațiile,

omul care-a înălțat prima piramidă, omul care a scris hexagramele

Cărții Schimbărilor, fierarul gravat-a rune pe sabia lui Hengist,

arcașul Einar Tamberskelver, Luis de León, librăria zămislitoare-a lui Samuel Johnson,

grădinarul unui Voltaire, Darwin la prora lui Beagle, ori un evreu din camera morții, în cele din urmă, tu, eu.

Un singur bărbat a murit în Ilión, în Metaur, la Hastings, la Austerlitz, Trafalgar,

în Gettysburg.

Un singur om a murit în spitale,-n corăbii, în greaua singurătate,

în alcovul plăcerii și al iubirii.

Un singur om a văzut în zori răsăritul.

Un singur om a simțit în cerul gurii

apa proaspătă de la fântână, dulceața fructului și a cărnii.

Vorbesc de singurul, de unul, de cel totdeauna singur.

_______________________

-traducere de Catalina Franco–

_______________________

Un solo hombre ha nacido, un solo hombre ha muerto

en la tierra.

Afirmar lo contrario es mera estadística, es una adición imposible.

No menos imposible que sumar el olor de la lluvia y el sueño que anteanoche soñaste.

Ese hombre es Ulises, Abel, Caín, el primer hombre que ordenó las constelaciones,

el hombre que erigió la primer pirámide, el hombre que escribió los hexagramas

del Libro de los Cambios, el forjador que grabó runas en la espada de Hengist,

el arquero Einar Tamberskelver, Luis de León, el librero que engendró a Samuel Johnson,

el jardinero de Voltaire, Darwin en la proa del Beagle, un judío en la cámara letal, con el tiempo, tú y yo.

Un solo hombre ha muerto en Ilión, en el Metauro, en Hastings, en Austerlitz, en Trafalgar,

en Gettysburg.

Un solo hombre ha muerto en los hospitales, en barcos, en la ardua soledad,

en la alcoba del hábito y del amor.

Un solo hombre ha mirado la vasta aurora.

Un solo hombre ha sentido en el paladar la frescura del agua, el sabor de las frutas y de la carne.

Hablo del único, del uno, del que siempre está solo.