Pablo Neruda, „Pe cerul meu la amurg – En mi cielo al crepúsculo”

Pe cerul meu la crepuscul ești ca un nor,

culoarea ta, forma ta sunt așa cum le vreau.

Ești a mea, ești a mea, femeie cu buze dulci,

nesfârșitele mele vise în viața ta locuiesc.

Lampa inimii mele îți înroșește picioarele,

vinul meu aspru-i mai dulce pe buzele tale:

o, tu, secerătoarea cântului meu de seară,

ce mult a mea te simt visele-mi solitare!

Ești a mea, ești a mea, o strig vântului

serii, iar vântul poartă vocea mea văduvă.

Îmi răpești adâncimile ochilor, iar prada ta

rămâne ca apa-n a ta privire de noapte.

În razele muzicii mele ești prinsă, iubirea mea,

Vaste ca cerul îmi sunt năvoadele cântului.

Pe țărmul triștilor ochi ai tăi se naște sufletul.

În durerea ochilor tăi începe tărâmul visului.

-Traducere de Catalina Franco-

_______________________________

En mi cielo al crepúsculo eres como una nube

y tu color y forma son como yo los quiero.

Eres mía, eres mía, mujer de labios dulces,

y viven en tu vida mis infinitos suenos.

La lámpara de mi alma te sonrosa los pies,

el agrio vino mío es más dulce en tus labios:

oh segadora de mi canción de atardecer,

cómo te sienten mía mis suenos solitarios!

Eres mía, eres mía, voy gritando en la brisa

de la tarde, y el viento arrastra mi voz viuda.

Cazadora del fondo de mis ojos, tu robo

estanca como el agua tu mirada nocturna.

En la red de mi música estás presa, amor mío,

y mis redes de música son anchas como el cielo.

Mi alma nace a la orilla de tus ojos de luto.

En tus ojos de luto comienza el país del sueno.