Fernando Pessoa, „Dobrada* alla Porto – Dobrada à moda do Porto”
Într-o buna zi, într-un restaurant, în afară de spațiu și timp,
Mi s-a servit iubirea ca pe o dobradă rece.
I-am spus cu delicatețe misionarului din bucătărie
C-aș fi preferat-o fierbinte,
Că niciodată dobrada (cum era moda în Porto) nu se mănâncă rece.
Începuseră să se irite.
Nu poți avea niciodată dreptate, nici măcar în restaurante.
N-am mâncat, n-am comandat altceva, am achitat nota,
Și mi-a venit să mă plimb pe-întreaga stradă.
Cine știa ce putea să însemne asta?
Habar n-aveam, dar mie așa îmi venise …
(Eu știu prea bine că-n copilăria oricărui era o grădină,
Privată sau publică, ori a vecinului.
Sunt tare sigur că joaca era acolo stăpână.
Și că tristețea este de-acuma).
Am știut-o dintotdeauna,
Dar dacă cerusem iubire de ce mi-au adus o
Dobradă așa cum e moda din Porto – rece ? Doar
Nu e un fel de mâncare ce se mănâncă rece,
Însă ei mi-au adus-o rece.
Eu nu m-am plâns, însă era rece,
N-o poți mânca niciodată rece, dar mie-mi venise rece.
-traducere de Catalina Franco–
_________________________________
Um dia, num restaurante, fora do espaço e do tempo,
Serviram-me o amor como dobrada fria.
Disse delicadamente ao missionário da cozinha
Que a preferia quente,
Que a dobrada (e era à moda do Porto) nunca se come fria.
Impacientaram-se comigo.
Nunca se pode ter razão, nem num restaurante.
Não comi, não pedi outra coisa, paguei a conta,
E vim passear para toda a rua.
Quem sabe o que isto quer dizer?
Eu não sei, e foi comigo…
(Sei muito bem que na infância de toda a gente houve um jardim,
Particular ou público, ou do vizinho.
Sei muito bem que brincarmos era o dono dele.
E que a tristeza é de hoje).
Sei isso muitas vezes,
Mas, se eu pedi amor, porque é que me trouxeram
Dobrada à moda do Porto fria?
Não é prato que se possa comer frio,
Mas trouxeram-mo frio.
Não me queixei, mas estava frio,
Nunca se pode comer frio, mas veio frio.
*
Dobrada – un fel de tocană de burtă de vită, fel de mancare portughez ori brazilian
catalinafrancoblog 