Erich Kästner, ”Tu, ultima mea a noua simfonie! – Du meine neunte letzte Sinfonie!”

Tu, ultima mea a noua simfonie!

Când porți cămașa cu dungile roz …

Între genunchii mei ca violoncelul vino,

Lasă-mi coapsele să ți le mângâi ușor!

Lasă-mă să-ți răsfoiesc partiturile.

(Sunt pline de Handel, de Graun, de Tremolo) –

Vreau să te fac să zbori în toate zările,

Tu dorul meu cu trei rânduri de dor!

Vino, să trecem prin fluvii de-octave!

(Să stăm, să mai stăm o clipă în Furioso!)

Să te însoțesc o vreme cu mâna mea stângă?

Dar la crescendo un pic hai mai pedalează!!

O, melodioasa ta armonie! O, voi acorduri!

O, voi, contraste ritmice de sincopă!

Acum îți cobori pleoapele fără cuvinte…

Spune-mi o singură notă, dacă mai ai vreuna!

-traducere de Catalina Franco–

________________________________

Du meine neunte letzte Sinfonie!

Wenn du das Hemd anhast mit rosa Streifen…

Komm wie ein Cello zwischen meine Knie,

Und lass mich zart in deine Seiten greifen.

Lass mich in deinen Partituren blättern.

(Sie sind voll Händel, Graun und Tremolo) –

Ich möchte dich in alle Winde schmettern,

Du meiner Sehnsucht dreigestrichnes Oh!

Komm lass uns durch Oktavengänge schreiten!

(Das Furioso, bitte, noch einmal!)

Darf ich dich mit der linken Hand begleiten?

Doch beim Crescendo etwas mehr Pedal!!

Oh deine Klangfigur! Oh die Akkorde!

Und der Synkopen rhythmischer Kontrast!

Nun senkst du deine Lider ohne Worte…

Sag einen Ton, falls du noch Töne hast!