Edith Södergran, „Iubire – Kärlek”

Sufletul meu ca o rochie albastră avea strălucire de cer;

Lângă mare pe-o stâncă-am lăsat-o

și goală-am venit la tine, și eram asemenea unei femei.

Și ca o femeie am stat la masă cu tine

și-am muiat pâine în vin, și-am respirat mireasmă de trandafiri.

Frumoasă-ți eram precum ceva apărut în vis,

Uitasem tot, uitasem patrie și copilărie,

Știam numai că mângâierile tale mă țin captivă.

Zâmbind, ai ridicat oglinda și mi-ai cerut să mă uit.

Am văzut că umerii mi-erau din praf și că se prăbușeau,

Am văzut că frumusețea-mi era bolnavă, că voia numai să dispară.

O, în brațele tale ține-mă strâns, încât

Să nu-mi mai doresc nimic.

-traducere de Catalina Franco–

________________________________

Min själ var en ljusbla dräkt av himlens färg;

jag lämnade den pa en klippa vid havet

och naken kom jag till dig och liknade en kvinna.

Och som en kvinna satt jag vid ditt bord

och drack en skal med vin och andades in doften av nagra rosor.

Du fann att jag var vacker och liknade nagot du sett i drömmen,

jag glömde allt, ja glömde min barndom och mitt hemland,

jag visste endast att dina smekningar höllo mig fangen.

Och du tog leende en spegel och bad mig se mig själv.

Jag sag att mina skuldror voro gjorda av stoft och smulade sig sönder,

jag sag att min skönhet var sjuk och hade ingen vilja än – försvinna.

O, hall mig sluten i dina armar sa fast att jag ingenting behpver.