Juan Ramón Jiménez, „Piatră arzătoare, piatră senină – Piedra ardiente, piedra azul”

La puntea singurei mele iubiri,

piatră fierbinte-între-nalte stânci

(cale eternă, roșu amurg )

cu inima mea mă duc.

(Singura mea iubire e apa,

ea trece mereu, nu e-înșelătoare

ea trece mereu, nu e schimbătoare

ea trece mereu, n-are capăt).

De pe puntea singurei mele iubiri

piatră senină-între-nalte stânci

(cale eternă, noapte nebună)

cu inima mea mă duc.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Al punt dal sòul amòur,

sas ardènt tra li àltis crètis,

(lòuc etèrno, rosa sera)

i ciamìni cu ’l còur.

Me sola sposa a è l’àga,

c’a va simpri e a no ingiàna,

c’a va simpri e a no giambia,

c’a va simpri e a no finìs)

Dal punt dal sòul amòur,

sas asur tra li altis cretis,

(curva eterna, mata not)

i rivi cu’l me còur.

-Traducción de Pier Paolo Pasolini en friulano-

––––––––––

Al puente del solo amor,

piedra ardiente entre altas rocas

(cita eterna, tarde roja)

voy con mi corazón.

(Mi novia sola es el agua,

que pasa siempre y no engaña,

que pasa siempre y no cambia,

que pasa siempre y no acaba).

Del puente del solo amor,

piedra azul entre altas rocas

(vuelta eterna, noche loca)

vengo con mi corazón.

Juan Ramón Jiménez, ”Întâia oară venit-a pură – Vino, primero, pura”

Întâia oară venit-a pură

învestmântată-n candoare:

ca un copil am iubit-o.

Apoi a început să se îmbrace

cu tot felul de haine;

și am urât-o, făr’a-mi da seama.

Apoi ca o regină veni, cu fast

și plină de giuvaeruri;

O fără de sens furie m-a sufocat!

A început apoi să se dezbrace.

Și i-am surâs, ce puteam eu face …

Păstrase, însă, tunica

candorii sale antice;

Și din nou am crezut în ea.

Dar apoi și-a dat jos tunica,

și-a apărut goală, goală …

O, poezie, tu, marea mea iubire,

fii, pentru mine, goală,

și pentru totdeauna!

-traducere de Catalina Franco-

_________________________________

Vino, primero, pura,

vestida de inocencia;

y la amé como un niño.

Luego se fue vistiendo

de no sé qué ropajes;

y la fui odiando, sin saberlo.

Llegó a ser una reina,

fastuosa de tesoros…

¡Qué iracundia de yel y sin sentido!

…Más se fue desnudando.

Y yo le sonreía.

Se quedó con la túnica

de su inocencia antigua.

Creí de nuevo en ella.

Y se quitó la túnica,

y apareció desnuda toda…

¡Oh pasión de mi vida, poesía

desnuda, mía para siempre!

Emily Dickinson, ”Las la o parte lăuta! – Put up my lute!”

Las la o parte lăuta!

Muzica mea – la ce bun!

Doar o ureche voiam să farmec!

Ea-i nepăsătoare – e de granit

La melodia mea – iar un suspin

Îi e asemenea unui psalm!

Mèmnon din pustiu de-ar voi

Să mă învețe acel cânt

Care-l învinge pe el

La răsăritul soarelui!

O, poate,-așa l-aș putea trezi!

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Put up my lute!

What of – my Music!

Since the sole ear I cared to charm –

Passive – as Granite – laps my music –

Sobbing – will suit – as well as psalm!

Would but the „Memnon” of the Desert –

Teach me the strain

That vanquished Him –

When He – surrendered to the Sunrise –

Maybe – that – would awaken – them!

**

Un cântec al dragostei neîmpărtășite …

„Memnon” se referă la colosul lui Mèmnon (un rege mitic al etiopienilor ucis de Ahile în războiul troian): o statuie colosală din Teba Egiptului, despre care se spune că scoate un sunet la răsăritul soarelui.

Pablo Neruda, „Pe cerul meu la amurg – En mi cielo al crepúsculo”

Pe cerul meu la crepuscul ești ca un nor,

culoarea ta, forma ta sunt așa cum le vreau.

Ești a mea, ești a mea, femeie cu buze dulci,

nesfârșitele mele vise în viața ta locuiesc.

Lampa inimii mele îți înroșește picioarele,

vinul meu aspru-i mai dulce pe buzele tale:

o, tu, secerătoarea cântului meu de seară,

ce mult a mea te simt visele-mi solitare!

Ești a mea, ești a mea, o strig vântului

serii, iar vântul poartă vocea mea văduvă.

Îmi răpești adâncimile ochilor, iar prada ta

rămâne ca apa-n a ta privire de noapte.

În razele muzicii mele ești prinsă, iubirea mea,

Vaste ca cerul îmi sunt năvoadele cântului.

Pe țărmul triștilor ochi ai tăi se naște sufletul.

În durerea ochilor tăi începe tărâmul visului.

-Traducere de Catalina Franco-

_______________________________

En mi cielo al crepúsculo eres como una nube

y tu color y forma son como yo los quiero.

Eres mía, eres mía, mujer de labios dulces,

y viven en tu vida mis infinitos suenos.

La lámpara de mi alma te sonrosa los pies,

el agrio vino mío es más dulce en tus labios:

oh segadora de mi canción de atardecer,

cómo te sienten mía mis suenos solitarios!

Eres mía, eres mía, voy gritando en la brisa

de la tarde, y el viento arrastra mi voz viuda.

Cazadora del fondo de mis ojos, tu robo

estanca como el agua tu mirada nocturna.

En la red de mi música estás presa, amor mío,

y mis redes de música son anchas como el cielo.

Mi alma nace a la orilla de tus ojos de luto.

En tus ojos de luto comienza el país del sueno.

Fernando Pessoa, ”Eu sunt un păstor de turme. – Sou um guardador de rebanhos.”

Eu sunt un păstor de turme.

Îmi păstoresc gândirile.

Și gândirile mele sunt toate senzații.

Și gândesc cu ochii și cu urechile

Și cu mâinile și cu picioarele

Și cu nasul și gura.

A gândi o floare înseamnă s-o vezi, s-o miroși,

Iar a mânca un fruct înseamnă a-i ști înțelesul.

Așadar într-o zi fierbinte

Când mă simt trist că atâta mă bucur

Și mă întind pe iarbă,

Și-mi închid ochii calzi,

Îmi simt îngropat tot trupul în realitate,

Știu adevărul și sunt fericit.

–traducere de Catalina Franco-

____________________________

Sou um guardador de rebanhos.

O rebanho é os meus pensamentos

E os meus pensamentos são todos sensações.

Penso com os olhos e com os ouvidos

E com as mãos e os pés

E com o nariz e a boca.

Pensar uma flor é vê-la e cheirá-la

E comer um fruto é saber-lhe o sentido.

Por isso quando num dia de calor

Me sinto triste de gozá-lo tanto,

E me deito ao comprido na erva,

E fecho os olhos quentes,

Sinto todo o meu corpo deitado na realidade,

Sei a verdade e sou feliz.

Sara Teasdale, ”Vreau în dragostea ta să trăiesc – I Would Live In Your Love”

Vreau în dragostea ta să trăiesc ca iarba de mare ce-n mare trăiește,

Dusă de fiece val care trece, luată de fiece val care crește;

Vreau sufletul să mi-l golesc de visele-n mine adunate,

Vreau să bat odată cu inima ta când bate,

Vreau sufletul să ți-l urmez când se înalță.

___________________________

-traducere de Catalina Franco-

___________________________

I Would Live In Your Love – Sara Teasdale

I would live in your love as the sea-grasses live in the sea,

Borne up by each wave as it passes, drawn down by each wave that recedes;

I would empty my soul of the dreams that have gathered in me,

I would beat with your heart as it beats, I would follow your soul as it leads.

Ernst Meister, ”Se află … – Es gibt ”…

Se află-n

seninul lui niciodată

jocul numit

declin.

Atârnă

iarna în arbor

o frunză

se tot rotește

tremură.

Un fluture-

și trage sufletul

pe geana suavă

a morții.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Es gibt

im Nirgendblau

ein Spiel, es heißt

Verwesung.

Es hängt

am Winterbaum

ein Blatt, es

dreht und

wendet sich.

Ein Schmetterling

ruht aus

auf Todes

lockerer Wimper.

Ernst Meister, ”Țărm – Küste”

Întoarce-te

spre gura mea.

Am să-ți cânt

pe sub gene

o barcarolă:

Vom luneca

cu pleoapele

de-a lungul

firului coastei,

vom sfătui cu lumina.

_________________

-traducere de Catalina Franco-

__________________

Kehr dich

zu meinem Mund.

Ich sage dir

ein Schifferlied

unter die Wimpern:

Daß wir segeln

mit den Augenlidern

den Faden

der Küste entlang,

mit dem Licht im Gespräch.

Edith Södergran, ”Ultima floare a toamnei – Höstens sista blomma”

Eu sunt ultima floare a toamnei

la sânul verii am fost legănată

înspre vântul de apus am stat pază.

pe obrajii mei albi izbucneau flăcări roșii.

Eu sunt ultima floare a toamnei.

Din primăvara ce moare, eu sunt

sămânța ei cea mai tânără,

prea ușor e să mori ce din urmă;

eu am trăit în legenda albastrului lac,

verii moarte deja i-am auzit inima,

numai sămânța morții se află în vara mea.

Eu sunt ultima floare a toamnei.

Înstelatelor lumi ale toamnei

eu le-am văzut nesfârșirea,

în vetrele depărtate văzut-am focuri,

aceeași cale e-așa ușor a urma!

Însă eu voi închide ușile morții.

Eu sunt ultima floare a toamnei.

– traducere de Catalina Franco–

_________________________________

Jag är höstens sista blomma.

Jag blev vaggad uti sommarens vagga,

jag blev ställd på vakt mot nordens vind,

röda flammor slogo ut

på min vita kind.

Jag är höstens sista blomma.

Jag är den döda vårens yngsta frö,

det är så lätt att som den sista dö;

jag har sett sjön så sagolik och blå,

jag hört den döda sommarens hjärta slå,

min kalk bär intet annat frö än dödens.

Jag är höstens sista blomma.

Jag har sett höstens djupa stjärnevärldar,

jag skådat ljus från fjärran varma härdar,

det är så lätt att följa samma väg,

jag skall stänga dödens portar.

Jag är höstens sista blomma.

Edith Södergran, „Cântecul de pe munte – Sången på berget”

Soarele apunea peste spuma mării, plaja dormea

pe munte sus era cineva și cânta …

Cuvintele-n apă cădeau și mureau…

Dus de amurg cântecul pe după pini se pierdea.

Iar când cu totul s-a stins, m-am gândit

că seara pe spuma mării era sângele unei inimi –

atunci am avut o neagră presimțire –

cântul spunea despre lucruri

ce nu se întorc niciodată.

-traducere de Catalina Franco–

________________________

Solen gick ned över havets skum och stranden sov

och uppe på bergen stod någon och sjöng…

När orden föllo i vattnet voro de döda…

Och sången försvann bakom tallarna och skymningen förde den med sig.

När allt var tyst, tänkte jag blott

att där låg hjärteblod på den kvällskumma klippan,

jag anade dunkelt att sången var

om något som aldrig återvänder.